Dieta mediteraneană

Dieta mediteraneană nu este o dietă de slăbit strictă, ci un model de alimentație inspirat din obiceiurile țărilor din jurul Mării Mediterane. În centrul ei stau legumele, fructele, peștele, leguminoasele, cerealele integrale și uleiul de măsline, în timp ce carnea roșie și dulciurile apar rar.

Pentru cine vrea să slăbească fără să elimine grupe întregi de alimente, este una dintre cele mai sustenabile alegeri: variată, echilibrată și ușor de ținut ani la rând. Slăbirea vine mai lent decât la dietele restrictive, dar cu risc mult mai mic de a reveni la greutatea inițială.

Istoric și origine

Dieta mediteraneană a fost conceptualizată și studiată de nutriționistul american Ancel Keys (1904–2004), care a inițiat în 1958 celebrul „Seven Countries Study” — un studiu epidemiologic de amploare care a urmărit timp de douăzeci de ani cohorte de bărbați din șapte țări, corelând obiceiurile alimentare cu incidența bolilor cardiovasculare. Keys a observat că populațiile din bazinul mediteranean — în special din Creta, Italia de sud și Grecia — aveau rate mult mai mici de boli de inimă față de SUA sau Finlanda, și a asociat această diferență cu consumul de ulei de măsline, pește, legume și cereale integrale. Keys însuși a adoptat dieta mediteraneană și a trăit până la 100 de ani, murind în 2004 în casa sa din Pioppi, Italia.

Termenul „dietă mediteraneană” a fost popularizat prin publicațiile lui Keys și ale soției sale Margaret în anii 1950–1970 și a câștigat recunoaștere academică progresivă. Studiul PREDIMED (Prevención con Dieta Mediterránea), un trial randomizat spaniol publicat în New England Journal of Medicine în 2013 și actualizat în 2018, a confirmat că dieta mediteraneană suplimentată cu ulei de măsline extra-virgin sau nuci reduce semnificativ riscul de evenimente cardiovasculare majore față de o dietă de control cu grăsimi reduse.

UNESCO a înscris dieta mediteraneană în lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității în 2010 (Grecia, Spania, Italia, Maroc) și a extins recunoașterea în 2013 (Cipru, Croația, Portugalia). Este singura dietă care beneficiază atât de recunoaștere academică prin studii clinice majore, cât și de statut de patrimoniu cultural internațional. Organizații precum OMS și FAO o citează ca model de referință pentru sănătate și sustenabilitate.