Dieta low-carb

Dieta low-carb este versiunea moderată a reducerii carbohidraților: nu impune pragul foarte strict al dietei keto, dar limitează zahărul și făinoasele rafinate, punând accent pe proteine, legume și grăsimi sănătoase.

Este o alegere bună pentru cine vrea beneficiile reducerii carbohidraților fără rigiditatea keto. Slăbirea vine mai lent, dar e mai ușor de menținut și de adaptat la viața de zi cu zi.

Istoric și origine

Restricția carbohidraților ca metodă de slăbire are o istorie mai lungă decât s-ar putea crede. William Banting, un antreprenor britanic de servicii funerare, a publicat în 1863 Letter on Corpulence — o broșură în care descria cum a slăbit eliminând pâinea, zahărul și berea, urmând sfaturile chirurgului William Harvey. Textul a circulat pe scară largă și a influențat moda dietetică a epocii victoriene; în engleza britanică, termenul „banting” a ajuns să fie sinonim cu slăbitul pentru câteva decenii.

Ideile lui Banting au trecut prin perioadă de uitare în secolul XX, când paradigma „grăsimile sunt dușmanul” a dominat nutriția oficială după Ancel Keys și studiile care au urmat. Revenirea restricției de carbohidrați s-a produs prin Atkins în anii 1970–1990 și s-a consolidat prin valul de diete low-carb din anii 2000: Atkins, South Beach, Zone și ulterior keto au repoziționat carbohidrații rafinați ca factor problematic central.

Termenul „low-carb” ca categorie generală s-a cristalizat în vocabularul nutrițional în a doua jumătate a secolului XX, dobândind o definiție de lucru — aport de carbohidrați sub 130 g/zi după unele ghiduri, sau sub 26% din calorii după altele — fără a exista un consens universal. Astăzi, o serie de meta-analize și studii de sinteză confirmă că dietele low-carb produc rezultate comparabile cu alte abordări pentru slăbit pe termen mediu, cu variabilitate individuală semnificativă.