Dieta Montignac

Dieta Montignac nu se bazează pe reducerea caloriilor, ci pe calitatea carbohidraților: alegi alimente cu indice glicemic scăzut (leguminoase, cereale integrale, legume) și eviți zahărul, pâinea albă și cartofii. În plus, propune să nu combini grăsimile cu carbohidrații cu indice glicemic mare.

Avantajul este energia mai stabilă și faptul că nu cere numărat calorii. În schimb, regulile de combinare pot fi complicate, iar fundamentul științific al separării alimentelor este discutabil.

Istoric și origine

Dieta Montignac a fost creată de omul de afaceri francez Michel Montignac (1944–2010), care nu era medic sau nutriționist, ci manager de nivel înalt în industria farmaceutică. Confruntat cu propria problemă de greutate în contextul meselor de afaceri frecvente, Montignac a studiat litertura disponibilă despre indicele glicemic — un concept introdus de David Jenkins la Universitatea Toronto în 1981 — și a construit pe baza lui un sistem propriu de alegere a alimentelor. Prima sa carte, Comment maigrir en faisant des repas d’affaires (Cum să slăbești mâncând la restaurante de afaceri), publicată în Franța în 1986, a vizat explicit un public de oameni de afaceri care nu puteau controla meniurile.

Cartea revizuită, publicată în traducere internațională sub titlul Eat Yourself Slim (1999), a vândut milioane de exemplare în Europa și a transformat Montignac într-un fenomen editorial global. Metoda sa adăuga indicelui glicemic o componentă privind combinarea grăsimilor cu carbohidrații cu IG mare, o regulă pe care Montignac o prezenta ca crucială pentru prevenirea stocării grăsimilor — un mecanism pe care nutriționiștii l-au contestat ca simplificare excesivă.

Michel Montignac a murit în 2010, dar metoda sa continuă să fie practicată și recomandată în cercuri de sănătate populară din Franța și alte țări europene. Contribuția sa principală — popularizarea indicelui glicemic ca instrument practic de alegere a alimentelor — a influențat dietele moderne, chiar dacă concluziile sale privind combinarea alimentelor rămân controversate. Cercetările ulterioare asupra indicelui glicemic și al indicelui de insulină au confirmat că tipul de carbohidrat contează, validând parțial intuiția centrală a abordării Montignac.