Dieta Cambridge (înlocuitori de masă)

Dieta Cambridge este un program cu aport caloric foarte redus, bazat pe înlocuitori de masă — shake-uri, supe și batoane formulate — care iau locul meselor obișnuite. Este organizată pe etape, de la varianta cea mai strictă până la reintroducerea treptată a alimentelor reale.

Avantajul este slăbirea rapidă și simplitatea (nu gătești, nu decizi). Dezavantajele sunt costul, aportul caloric foarte mic și faptul că nu te învață obiceiuri alimentare reale. Din cauza riscurilor, acest tip de dietă se ține doar sub îndrumarea unui specialist.

Istoric și origine

Dieta Cambridge a fost dezvoltată în anii 1970 de nutriționistul britanic Alan Howard și echipa sa de la Universitatea Cambridge, ca răspuns la nevoia unor protocoale sigure de slăbire rapidă pentru cazurile de obezitate severă. Cercetătorii au formulat înlocuitori de masă care să asigure minimul necesar de nutrienți esențiali la un aport caloric foarte redus — conceptul care va defini categoria VLCD (Very Low Calorie Diet). Programul a fost lansat comercial în Statele Unite în 1984, apoi extins în Marea Britanie și Europa.

De-a lungul deceniilor, programul a trecut prin mai multe rebranding-uri și reformulări. Inițial cunoscut pur și simplu ca „Cambridge Diet”, a devenit Cambridge Weight Plan și ulterior, în Marea Britanie, „The 1:1 Diet by Cambridge Weight Plan”. Structura pe etape a fost dezvoltată tocmai pentru a aborda una dintre criticile frecvente la adresa dietelor VLCD: lipsa unui plan de tranziție spre alimentația normală, care conduce adesea la recâștigarea greutății.

Categoria VLCD pe bază de înlocuitori de masă a generat numeroase variante comerciale: SlimFast, Optifast, Medifast și altele. Cambridge rămâne unul dintre programele din această categorie cu cea mai lungă tradiție și cu cel mai dezvoltat sistem de consultanți individuali, care disting produsul de competiție pe piața dietelor comerciale.